Copiilor le face o deosebita placere sa se uite la spoturile publicitare. Cum procedam? Le interzicem s-o faca sau le folosim ca material educativ? Ce ne sfatuiesc specialistii?Simtiti ca nu aveti nici o sansa de izbanda in lupta cu pasiunea pustiului pentru spoturile tv? Ati observat ca este extrem de captivat de reclamele la cuburile de supa sau cremele de hidratare a pielii? Poate este doar un fel de a-si alunga plictiseala, de a-i trece vremea? Cum s-ar putea explica aceasta atractie magica pe care o au spoturile publicitare asupra copiilor?
Grozava si infricosatoare
In realitate, mecanismul e foarte simplu, iar atitudinea copilului
usor de explicat. Fie ca este vorba de un detergent nou, fie de un nou tip de ciocolata, orice spot tv este construit pe un mesaj foarte usor de receptat.
Adultul, spre deosebire de copil, este capabil sa se opuna agresivitatii spoturilor tv. El poate schimba programul, poate inchide televizorul sau pur si simplu sa intoarca spatele. Copilul este insa, receptiv la orice noutate. In cazul lui, forta interioara de aparare este inca foarte slaba si nu se poate opune. Prichindelul abia ce ia cunostinta de propriile procese psihice, de aceea nu poate privi reclama cu un spirit critic.
Stralucitoare, melodioasa, dinamica, reclama il captiveaza pe micul telespectator. In fata ecranului, neastamparatul casei pare un alt copil, atent si linistit. O schimbare deloc imbucuratoare pentru parinti, caci aduce mai degraba cu o dependenta.
Copiii sunt atrasi de reclamele televizate si datorita micii povestioare pe care o prezinta. Multe imagini ii sunt bine cunoscute:
toata familia adunata in jurul mesei sau pregatind un picnic la iarba verde. Din acest punct de vedere, reclamele au un continut pozitiv.
Eroii sunt intotdeauna bine dispusi, frumos imbracati, mereu zambitori. Familia din reclame este intotdeauna ideala, toti membrii ei sunt foarte prietenosi unii cu altii. Daca in familia lui atmosfera nu este la fel de prietenoasa ca cea de pe ecranul televizorului, reclamele ii vor fi si mai dragi, il vor atrage si mai mult.
Surprinzator, dar pe unii parinti nu-i impacienteaza atractia copiilor lor pentru reclamele televizate. Dimpotriva, sunt dispusi sa se foloseasca de ele ca de un material educativ! Micuta Ana nu se mai oprea din a face nazuri la mancare, iar pentru mama ei a devenit un adevarat chin fiecare masa. Iata cum a fost rezolvata situatia: observand interesul fetitei pentru reclamele de pe ecranul televizorului, parintii au inregistrat cateva pe o caseta video. Din acel moment, fetita era hranita doar acompaniata de caseta cu reclame. Neluandu-si ochii de pe ecranul televizorului, micuta accepta si lingurita cu mancare. Nu se poate spune ca parintii Anei au gasit cea mai buna solutie de a rezolva problema alimentarii, ci doar ca au recurs la cea mai usoara. Nu aveau rabdare sa-i povesteasca chiar ei cate ceva fetitei, asa ca au preferat s-o faca televizorul. In felul acesta reclama s-a dovedit mai puternica decat ei.
Sursa: Ioana Copilul Meu - nr 9/2005
Jocul de-a reclama
Dar, de vreme ce reclama televizata poate avea o asemenea influenta asupra micului telespectator ar fi cazul sa i-o interzicem? Dupa parerea psihologilor, nu este cazul sa se recurga la masuri chiar atat de drastice precum interdictia.Reclama nu are efecte negative asupra psihicului copilului. Fireste, asta doar in cazul in care pustiul nu sta toata ziua in fata televizorului. In altceva consta efectul negativ: a urmari reclamele de la televizor nu inseamna pentru copil decat un fel de a-si pierde vremea. Urmarind succedarea imaginilor televizate, copilul este pasiv, ceea ce este nefiresc pentru o varsta caracterizata printr-o nemarginita curiozitate si mobilitate. In loc sa alerge, sa se catere, sa citeasca cu mama o poveste, sa deseneze si sa construiasca, trandaveste in fata televizorului.
Pentru copiii care abia se pregatesc sa pronunte primele cuvinte, reclama tv nu reprezinta mai mult decat un caleidoscop de culori stralucitoare, muzica si sunete. Pentru cei mai mari, reclama are deja si un oarecare continut, ei sunt capabili sa retina scurtele melodii ce insotesc imaginea. La adolescenta, vocabularul li se va imbogati cu sloganuri din reclame.
Reclama a devenit deja parte din viata noastra de zi cu zi. N-avem unde fugi de ea, oricat ne-am stradui sa-i opunem rezistenta sau s-o ignoram. Drept urmare, copiii nu-i vor putea face fata. Pot fi ajutati insa de parinti, care sunt datori sa le ocupe timpul cu ceva mai interesant, constructiv. Micul om e fascinat de tot ce vede pe ecranul care reprezinta pentru el o noua portita spre marea si interesanta lume a adultilor.
Admirand "eroii" reclamelor, incearca sa-i imite in jocurile sale, in felul acesta invatand sa comunice. Realitatea din poveste, ca si cea din reclame, este interesanta si pentru ca seamana foarte mult cu viata reala.
Si, totusi, parintii preocupati de educatia copilului lor ii vor limita timpul petrecut in fata televizorului sau vor fi atenti la ce anume se uita. Cu siguranta impartasiti parerea potrivit careia vizionarea unui film impreuna cu intreaga familie si ulterioarele comentarii pe marginea actiunii acestuia vor fi mult mai educative decat spoturile tv.
Pe masura ce creste, copilul isi schimba atitudinea fata de reclame:
mai intai devine indiferent, apoi, dupa un timp, incepe sa-si manifeste spiritul critic. In general, parerea ii va fi influentata de cea a celorlalti membri ai familiei. O atitudine sceptica fata de spoturile publicitare este urmarea discutiilor dintre adulti pe aceasta tema.
Copiii sesizeaza foarte repede nemultumirea parintilor ca filmele pe care le vizioneaza sunt mereu intrerupte de frecventele pauze publicitare. Deocamdata, atat. Mesajul reclamei va fi in stare sa-l descifreze cel mai devreme la varsta scolara.
Sursa: Ioana Copilul Meu - nr 9/2005
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
