Cand copilul nu poate tine un secret

Copiii sunt niste mici barfitori, intrigatori si parasc sau destainuie secrete mai mult decat iti poti imagina. Ai crede ca aceste caracteristici sunt specifice adultilor, insa exista o perioada in viata copilului cand acestea ating pragul maxim. In special in anii prescolari vei avea de lucrat cu micutul in aceasta privinta. Franeaza aceste mici apucaturi ale micutului inainte de a deveni o un barfitor in toata regula!

De ce parasc copiii sau nu pot tine un secret?

Prichindeii barfesc, afla diverse lucruri si duc vorba mai departe fara sa se gandeasca la consecinte. Ei nu cunosc repercursiunile actelor lor si nici nu se gandesc ca este ceva rau sa vorbeasca despre un alt copil ceva sau sa il parasca pe fratior pentru o mica boacana.

De multe ori, copiii fac aceste lucruri din aceleasi motive pentru care o fac si adultii:

• pentru a exercita puterea;

• pentru a-si creste stima de sine;

• pentru a atrage atentia.

Acest comportament al copiilor incepe sa apara de obicei la varsta prescolara si se intampla cel mai adesea intre frati (bazat pe sentimente de rivalitate), insa poate aparea si intre colegi de joaca. Copiii se folosesc de informatii sau fapte ale altor copii pentru a da bine in fata parintilor sau educatorilor.

Exista si o parte pozitiva a acestui comportament, sustin specialistii pentru ca demonstreaza dorinta prescolarului de a arata parintilor ca stiu sa faca diferenta dintre bine si rau si ca inteleg regulile (de exemplu cand il paraste pe fratior ca a spart un vas). Iar din moment ce copiii nu au dezvoltate prea multe abilitati de rezolvare a conflictelor, acesta este modul lui de a rezolva pe cale pasnica, fara violenta.

Cum sa faci fata acestui comportament al copilului?

Inainte de a critica copilul ca se tranforma intr-un mic paracios sau barfitor trebuie sa lamuresti cateva lucruri cu el. Copilul trebuie invatat sa nu parasca si sa stie sa tina secrete, dar trebuie totodata sa faca si diferenta ca daca spune ca fratiorul lui se joaca cu jucariile lui si ca nu-i cuminte nu este acelasi lucru cu atunci cand spune ca acelasi fratior se joaca in plina strada nesupravegheat.

E greu ca un prescolar sa poata face diferenta intre astfel de judecati. E greu sa inveti un copil mic ca are voie sa spuna atunci cand copilul fuge in strada pentru ca este in pericol si ca nu are voie sa spuna cand ii fura jucariile sa se joace cu ele. Ei nu au abilitatea de a face aceste diferente subtile.

Ceea ce poti face este sa ii spui ca este in regula sa vina sa iti zica atunci cand cineva este intr-un pericol (indiferent cine e si daca i-ar zice ca nu trebuie sa spuna). Chiar si asa, copilul nu va reusi sa faca diferenta intre periculos si enervant. Pentru ca de multe ori copiii isi parasc fratii pentru ca ii enerveaza (ca nu ii lasa se se joace la calculator, la tv sau ca nu li se dau o anumita jucarie etc.). Apoi, mai exista cateva comportamente ale copiilor care sunt la limita: de exemplu, un copil care sare in pat este in pericol? Poate fi!

Empatizeaza cu el!

Incearca sa il intrebi si sa chestionezi sentimentele care il incearca cand simte nevoia sa parasca. "te simti frustrat pentru ca...", "te deranjeaza pentru ca...". Sondeaza motivele si ceea ce simte atunci cand vrea sa il parasca pe fratior.

Pune-i intrebari si incearca sa afli si de ce iti spune ce a facut celalalt copil:

• Ce se intampla intre tine si prietenul/fratiorul tau?;

• Care este problema?;

• Cum te pot ajuta sa o rezolvi?

Apoi ajuta-l sa gaseasca solutia. Dac e vorba de jucarii, poate ii sugerezi sa le imparta, sa a faca schimb intre ele sau sa se joace pe rand cu ele prin tragere la sorti sau prin alte metode care sa stinga conflictul.

Invata-l sa rezolve lucrurile in alt mod!

Trebuie sa incerci sa il inveti alternative la acest comportament si sa fie responsabil sa rezolve singur lucrurile. Desi e mai greu la aceasta varsta, nu este imposibil. Spune-i ce nu iti place la comportamentul lui imediat dupa ce face acest lucru. Explica-i ca atunci cand paraste, incearca de fapt sa bage pe cineva in incurcatura si ca acest lucru inseamna ca respectivul copil l-a enervat sau l-a suparat cumva. Intreaba-l daca iti poate spune de ce este enervat pe el. Explica-i apoi ca nu acesta este cel mai bun mod prin care ii va trece supararea pe el si ca cel mai bine este sa isi exprime altfel sentimentele. Sa ii spuna copilului ce il deranjeaza si sa gaseasca impreuna o solutie pentru rezolvarea conflictului, daca exista.

Ajuta-l sa rezolve singur problemele cu colegii sau cu fratii!

Dupa ce ti-a spus, ai auzit ce a avut de spus si ai constatat ca fapta respectiva nu implica un pericol iminent si l-ai ajutat sa gaseasca o solutie, trimite-l inapoi in mijlocul conflictului.

Pune-l sa vorbeasca cu copilul si sa puna in practica ce ai vorbit cu el. Este un mod de a-l ajuta sa isi dezvolte abilitatea de a rezolva probleme singur.

Nu rasplati comportamentul paraciosului pedepsind celalalt copil!

Ai doi copii in fata: unul e paracios si unul a comis o fapta rea. Care dintre ei trebuie admonenstat? Niciunul! Daca il pedepsesti pe cel care a comis-o, nu vei face decat sa il incurajezi pe paracios sa mai faca asta si altadata, considerand-o ceva bun. Daca il pedepsesti pe micutul paracios, atunci vei oferi senzatia celuilalt copil ca el nu are nicio vina si ca nu a facut nimic rau. De aceea este bine sa il ajuti sa rezolve singuri conflictele, indrumandu-l undeva din exterior, fara a interveni intre ei. In acest fel, nu vei acorda castig de cauza niciunei parti.