Get Adobe Flash player

Dezvoltare si Comportament

Ticurile nervoase la copii

07 Decembrie 2010

ticuri_nervoase_copiiAtunci cand un copil incepe sa isi roada foarte des unghiile, sa clipeasca continuu sau sa se balbaie, parintii intra adesea in panica, iar singura lor reactie este aceea de a-i certa sau de a le spune sa nu mai faca asta.

 

Din ce motive? Ce se intampla daca fac in continuare aceste gesturi si cum le pot dauna? Ticurile nervoase trebuie mai intai de toate analizate si apoi "tratate"!

 

Ticurile nervoase sunt actiuni (cotractii ale unor muschi) repetitive, involuntare, regasite in general la nivelul fetei si al extremitatilor. Acestea nu au niciun rol eficient in dezvoltarea copilului, dar spun foarte multe despre micutul tau. Ticurile nervoase se dezvoltta in general in perioada copilariei, iar in timp ce unele dintre ele sunt pasagere si dispar dupa un timp relativ scurt, altele devin o adevarata problema permanenta, putand afecta viata la maturitate.

 

Cand apar si cum se manifesta?

 

In general, ticurile nervoase apar in prima decada a vietii, cam pe la varsta de 2-3 ani si pot fi temporare sau de lunga durata in functie de implicatiile pe care le au asupra micutilor. Exista mai multe manifestari ale ticurilor nervoase la nivel fizic si comportamental. Cele mai frecvente la copii sunt:

Descopera lista de obiecte necesare in primele zile cu bebelusul acasa.

 

  • la nivelul fetei: clipitul in exces, dilatarea narilor, ridicarea sau miscarea sprancenelor, muscarea buzelor;

 

  • lovituri incontrolabile ale mainilor si picioarelor;


  • balbaiala;


  • miscarea involuntara a capului;


  • rosul unghiilor;


  • tusea;

 

  • scrasnitul dintilor;


  • intinderea gatului.

 

Care sunt factorii care duc la aparitia lor?

 

In timp ce cauzele exacte au fost greu de identificat de catre specialisti, exista totusi cativa factori notabili care contribuie la declansarea lor:

 

  • Stresul este unul dintre principalii factori care determina aparitia acestor ticuri. Desi este greu de inteles pentru unii parinti faptul ca micutii sunt stresati, acestia au si ei tot soiul de nelinisti si framantari, ceea ce ii face sa devina anxiosi. Iar daca nu se pot manifesta verbal, spunand ceea ce ii "doare", micutii dezvolta aceste ticuri nervoase, care-i ajuta sa se descarce in astfel de momente si sa se elibereze de tensiuni.

 

  • Deficiente alimentare - s-a constatat ca un deficit de magneziu din alimentatie ar putea conduce la aparitia acestor actiuni involuntare.

 

  • Predispozitii genetice - exista, se pare, o vulnerabilitate de ordin ereditar, care ar explica aparitia acestora pe baza unor antecedente psihice din familie.

 

  • Climatul familial si educativ - acesti factori pot influenta declansarea ticurilor, deoarece micutii predispusi la aparitia lor sunt extrem de sensibili si hiperemotivi. Eventualele conflicte aparute in sanul familiei (parinti care se cearta, un eventual divort, lipsa unui parinte, favoritisme pentru unul dintre copii atunci cand sunt mai multi frati etc), o educatie prea severa (expectante prea mari ale parintilor, impunerea unor reguli severe in educatie).

 

  • Oboseala, suprastimulare si excitabilitatea maxima - sunt factori care declanseaza aparitia ticurilor si chiar le maresc frecventa si intensitatea.

 

Cum il poti ajuta?

 

Tocmai din cauza acestor factori, greu de dedus cu exactitate si extrem de interpretabili, este bine sa analizezi cu atentie ticurile prichindelului tau inainte de a intra in panica si de a lua masuri. Il poti ajuta in acest fel mai mult decat iti imaginezi! Inarmeaza-te cu rabdare si treci la analiza detaliata a micutului tau:

 

  • Vezi ce s-a schimbat in viata copilului tau, ce ar fi putut determina aparitia acestor ticuri, pe baza factorilor descrisi mai sus. Uneori este mai bine sa ii intrebi si pe cei din jur, acestia fiind mult mai obiectivi si vazand cu alti ochi situatia. Daca exista o tensiune psihica care genereaza aparitia lor, nu va scapa de ele decat de-ndata ce acel factor de stres este indepartat.

 

  • Nu te infuria si nu reactiona nervos: de obicei, micutii nu sunt constienti atunci cand fac aceste gesturi, ele fiind automatizate, iar daca tu te vei mania si vei tipa la el, nu vei face decat sa accentuezi si mai mult aceste ticuri si sa le dezvolti.

 

  • Observa cu atentie, pe parcursul aparitiei mai multor reprize in care apar ticurile: momentele in care apar, frecventa si intensitatea lor - vezi ce anume ii genereaza starea de anxietate care ii provoaca aceste reactii.

 

  • Un stil de viata echilibrat: o alimentatie corecta (bogata in magneziu si zinc), dar si odihna, contribuie la reducerea frecventei acestor gesturi involuntare ale copiilor, prin diminuarea stresului.

 

  • Pot exista si remedii de ordin medicamentos, precum prescrierea de neuroleptice: haloperidol, pimozide, risperidona, olanzapina, clonidina. Trebuie mentionat ca astfel de medicamente suprima aparitia ticurilor nervoase, dar odata cu intreruperea tratamentului, acestea pot reveni.

 

  • Daca ticurile copilului devin deranjante si invadeaza din ce in ce mai mult viata copilului, atunci se impune vizita la psiholog si terapia de specialitate.

 

Articole recomandate

COMENTARII

Retete pentru copii

AFLA RETETE