Limbajul copilului de pana la 3 ani

Cu cat drag se gandesc parintii la cum va fi cand copilul o sa le spuna "mama", "tata", "papa" si usor, usor toate cuvintele prin care isi vor transmite, atatea si atatea aspecte importante despre ei, o viata intreaga!

Uneori parintii se asteapta ca fiul sau fiica sa vorbeasca chiar mai repede decat o poate face in realitate. Din diferite motive unii copii chiar vorbesc mai tarziu.

Poate sa fie un proces firesc, dar ar putea fi si un proces care sa necesite interventii suplimentare din partea parintilor sau a specialistilor.

Este semnificativ sa-ti dai seama care ar putea fi motivul pentru care copilul intarzie sa vorbeasca si ce ai avea de facut ca parinte.

"Intarzie" ar putea insemna ca pe la 2 luni nu gangureste, ca nu pronunta silabe repetate pe la 8-9 luni (ba-ba, ma-ma etc.), ca nu spune primele cuvinte cu sens la 1 an, ca nu asociaza substantivul si verbul pe la 1 an si 6 luni, ca la 2 ani nu foloseste pana la 200 de cuvinte, ca la 2 ani si jumatate nu are la indemana pronumele personal "al tau", "al meu", iar la 3 ani pronumele personal "eu" si atatea alte lucruri pe care cu usurinta le poti gasi in scalele de evaluare ale limbajului la copil.

Ce sa urmaresti

Daca simti ca te cufunzi in trairea, poate neplacuta, ca s-ar putea sa fie ceva in neregula cu copilul tau, incearca sa urmaresti cateva aspecte.

• Vezi daca copilul tau intelege ce-i spui, lamureste-te daca aude. In deprinderea limbajului auzul este foarte important, si poti afla asta foarte usor. Faci un zgomot in spatele copilului sau in lateral si vei observa daca el schiteaza vreun gest sau nu, daca intoarce capul sau privirea, daca nu-ti este clar intreaba pediatrul sau medicul ORL.

Dezvoltarea limbajului are nevoie de auz, de miscare, de vaz, de afectiune si multe altele.

• De fapt, actul motor sta la baza tuturor proceselor psihice. Astfel ca dupa ce ai vazut cum este cu auzul incerci sa te gandesti retrospectiv daca copilul tau a stat in fundulet la timp, daca a mers la timp, daca manevreaza cu usurinta jucariile, daca este interesat sa manace singur, sa ajute la imbracat si dezbracat.

Lucrurile si din punct de vedere motric sunt destul de diferentiate chiar si in acest interval, dar sunt unele semne pe care ca mama este imposibil sa nu le observi sau despre care sa fi auzit din partea anturajului sau din obervatiile pediatrului. Niciodata o intarziere motrica nu trebuie neglijata. Neurologul infantil este specialistul care te poate sfatui in aceasta situatie.

• Vazul. Poate va intrebati care-i legatura? Este una foarte puternica, ca de exemplu copilul are o mare capacitate de a imita astfel ca el imita si miscari ale aparatului fono-articulator ale membrilor anturajului sau, ceea ce ajuta la dezvoltarea vorbirii.

Pe de alta parte copilul se reflecta in ochii mamei, aceasta este ca o oglinda pentru el, cand mama repeta cu gingasie si drag ce spune odorul sau este ca o recunoastere si acesta este un pas important pentru o dezvoltare armonioasa.

Asa ca uita-te in ochii copilului atunci cand vorbesti cu el, exprima-te clar si cald, canta-i, descrie-i activitatile pe care le faci sau le face, denumeste-le, pune-l sa repete dupa tine sunete, silabe, onomatopee sub forma de joc, iar daca stii ca ar putea sa spuna un cuvant, nu-l spune tu in locul lui, stimuleaza-l sa o faca singur, dar fara sa cazi in extrema insistentei pentru ca te poti trezi cu alte consecinte, printre care opozitia copilului de a mai spune ceva.

• Copilul are nevoie de o relatie stabila in care sa se simta iubit, in siguranta, ingrijit, insa nu la modul sufocant. Observa copilul si ofera-i ceea ce realmente ar avea nevoie, nu-i baga in gura biberonul cand nu stii de ce plange, el plange poate de durere sau oboseala, cald sau frig. Nu-i lua posibilitea ca el sa ceara pentru ca tu ai avut o viteza de reactie mai mare si nu face in locul lui cand deja unele lucruri le poate face si singur.

Recomandari:

Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare dar nu te baza numai pe asta. Daca vezi si simti ca ceva nu este in ordine, adreseaza-te unui specialist pentru copii.

Cand te uiti in ochii lui si el se uita in alta parte fiind greu sa-i prinzi privirea, cand in jocul simplu "bau-bau" sau in jocul de-a a primi si a da, el nu vrea sa colaboreze, cand plange mult si doarme putin, nu neglija, ci afla ce se intampla cu copilul tau.

Despre limbaj, se poate scrie foarte mult, dar despre limbajul copilului tau nu scrie in nicio carte si niciun articol, poti sa te regasesti punctual in unele locuri. Recomandarea este ca daca ceva te ingrijoreaza sau numai vrei sa stii sau sa primesti sfaturi despre ce ar avea nevoie copilul tau si cum sa faci pentru a-i indeplini aceste nevoi, sa te adresezi unui specialist sau unei echipe de medici specialisti.

In special la copilul mic, interventia este in echipa (pediatru, neurolog, psihiatru, psiholog, neuromotrician, psihopedagog, logoped). Lista este poate prea mare, dar echipa se stabileste in functie de situatie, uneori poate fi suficient, neurolog, psiholog, pediatru sau un singur specialist.