Raspunsurile online ale specialistilor nostri, nu constituie un diagnostic exact al problemelor de sanatate pe care le-ati prezentat !
Boli grave se pot manifesta prin semne care va par minore, iar un diagnostic corect nu poate fi pus decat in urma unei consultatii detaliate a copilului dvs. in clinicile de specialitate.
Am o fetita de 1 an si 10 luni, stau cu ea acasa (o perioada de cateva luni am fost la munca, intre 6 luni si 1 an si 2 luni. Am lasat-o recent cu sotul verisoarei mele si copii lor (1 baietel de 5 ani si o fetita de 3 ani), pentru vreo 3 ore. Nu-i cunoaste foarte bine, am fost de vreo 5 ori in vizita la ei. Reactia ei a fost proasta, a plans in reprize, a refuzat sa se joace, sa manance, sa bea apa, strigand mereu dupa mine. Mai rau este ca situatia continua si acasa,nu pot pleca fara ea nici in alta camera, plange si tipa tare. Am mai trecut cu ea prin situatia asta cand am decis sa raman cu ea acasa si ne-am mutat la tara, pe timpul iernii. Cu timpul s-a linistit, i-au trebuit aproximativ 2 luni sa accepte. Sunt ingrozita sa trec cu ea prin aceeasi situatie, mai ales ca o pregatesc sa mearga la gradinita. Ce fac daca reactioneaza asa si la gradinita? Va rog sa ma ajutai. Multumesc anticipat.
Din descrierea dumneavoastra, fetita a dezvoltat o teama de abandon. Probabil plecarea la munca a aparut prea devreme in dezvoltarea ei, nu a fost suficient de bine explicata, astfel ca a fost resimtita de ea ca un abandon.
In aceasta perioada copiii inca mai simt ca mama este centrul lumii lor, astfel ca disparitia ei este resimtita ca o tragedie, lumea lor perfecta este distrusa.
Ce puteti face acum?
Explicati-i ca, desi nu va vede o vreme, minute, ore, zile, dumneavoastra o iubiti, va intoarceti cand terminati treaba sau cand termina ea jocul, ca sunteti in continuare mama ei. Are nevoie sa stie ca exista o continuitate in relatia cu dvs.
Pentru exemplificare, ii puteti spune ca e ca si cand ea ar ramane intr-o camera, iar dvs sunteti in camera alaturata. Apoi chiar o lasati putin singura, timp in care continuati sa-i vorbiti din alte camere.
Astfel ea este asigurata de continuarea relatiei, desi nu va poate vedea. Treceti apoi mai departe, lasand-o singura fara sa-i vorbiti. Va puteti intoarce in camera ei, intreband-o "unde a fost mama?".
Ea va constientiza faptul ca ati fost doar intr-un alt loc si nu ca ati fi abandonat-o. Puteti chiar sa va jucati in acest fel, ducand jucarii in alte camere, pe care fetita le poate cauta.
Implicand-o in acest fel de activitati, ea va intelege ca o relatie nu se termina odata cu disparitia celuilalt din campul ei vizual.
