Urmareste-ne:
Get Adobe Flash player

Stii sa-i spui Nu puiului tau?

27 Septembrie 2005




 

Nu intotdeauna este usor sa spui Nu. Dar atunci cand refuzul este intemeiat, este OK sa spui Nu. "Interdictia, limitarea, frustrarea pregatesc copilul pentru adaptarea la realitate, la constrangerile vietii adulte. In viata de zi cu zi, in planul realitatii inconjuratoare, nu toate poftele, nu toate nevoile ne sunt satisfacute imediat. Copilul trebuie sa stie ce inseamna asteptarea, amanarea dorintelor. El ia contact cu Nu inca din frageda pruncie, mai ales din partea mamei", explica psihologul Stefania D. Nita de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie Bucuresti.


"Nu ai voie sa…"

De exemplu, cand copilul invata sa-si faca nevoile la olita, mama ii spune deseori: "Nu ai voie sa mai faci pe tine". Aceasta se numara printre primele interdictii cu care se confrunta copilul. Este un proces de adaptare la conditiile realitatii.

Cu cat inainteaza in varsta, cu atat copilul aude mai des cuvantul Nu. "Nu ai voie sa te apropii de foc", "Nu ai voie la priza", "Nu ai voie sa mergi acolo". Toate interdictiile il bulverseaza pe copil, care inca nu este capabil sa inteleaga de ce nu are voie. De aceea, importanta este atitudinea parintelui. Este necesar un Nu ferm, dar care sa nu sperie. Fara voce ridicata, gesturi bruste, iesiri din sarite. Cati parinti nu-i spun copilului de trei ori Nu, iar a patra oara il iau de manuta, ii trag una la fundulet si ii arata ce inseamna nu?! Ei bine, aceasta atitudine duce la riscul ca micutul sa asocieze acum interdictia cu agresivitatea.

Interdictia, refuzul genereaza frustrare. Insa "orice copil numai cu frustrare reuseste sa creasca", spunea psihoterapeutul Melanie Klein. "Frustrarile sunt necesare pentru ca ele creaza procese adaptative.

E important pentru copilul tau sa isi descopere pasiunile, pentru a capata incredere in el insusi. Afla cum sa-l ajuti!


A invata sa amani o urgenta interioara, bazata pe principiul placerii, inseamna adaptarea la principiul realitatii. Educarea rabdarii nu se poate face fara frustrare. Asadar, aceasta este benefica. Numai ca, asemenea altor lucruri, importanta este frecventa. Cu cat cream copilului frustrare dupa frustrare, cu atat pompam o stare de tensiune, care nu va mai avea rol adaptativ, ci dimpotriva, va conduce spre dezorganizare", semnaleaza psihologul Stefania D. Nita.

Explica interdictia

Frustrarea poate fi atenuata daca este explicata interdictia ce atrage dupa sine aceasta stare. Faptul ca micutul nu intelege de ce are parte de interdictia respectiva adauga frustrarii initiale inca o frustrare.

Daca micutul intreaba de ce si mama zice "Nu sunt obligata sa-ti dau explicatii, misca-te la lectii", asta este deja o alta frustrare.

Pe cand explicarea interdictiei duce la atenuarea starii de frustrare, astfel incat ea poate fi suportata de copil. Putem spune pe ton ferm: "Nu ai voie sa iesi afara", dupa care sa completam "Dupa ce iti vei termina lectiile, poti sa iesi si afara.

Altfel, vei fi prea obosit si nu te vei mai putea concentra. Si tot tie iti va fi mai greu dupa aceea". Frustrarea oricum exista, dar cel putin i se da copilului o explicatie pe un ton adecvat. In cele din urma, este un fel de miniarta de a spune Nu. La fel cum este o miniarta si in a spune Da.

In cazul familiilor cu doi sau mai multi copii, parintii vor avea grija sa nu faca diferente intre frati. Daca unuia ii permite un anumit lucru, iar celuilalt ii interzice, cel din urma se va simti extrem de frustrat.

Psihologul Stefania D. Nita este de parere ca: "Inainte de a spune Nu este necesar sa ne gandim la ceea ce creeaza acest Nu in mintea persoanei careia ii este adresat. Un Nu repetat, mai ales din partea parintilor, fara sa i se explice copilului de ce nu ii poate fi satisfacuta cerinta, poate sa conduca in timp la perturbari ale stabilitatii emotionale.

Copilul va intelege ca parintele in permanenta ii refuza: dreptul de a avea, dreptul de a se afirma, dreptul la afectiune, dreptul la comunicare. Ceea ce creeaza in copil tensiune. Aceasta duce la scaderea imaginii de sine, a increderii. Un refuz repetat conduce in timp la crearea senzatiei ca parintele nu este interesat, ca nu observa ce isi doreste copilul. Incet-incet, acestea ii creeaza copilului sentimentul de respingere, care este la fel de perturbator precum sentimentul de abandon. A nu fi iubit, a nu fi dorit genereaza traume psihice uneori ireversibile".

Sursa: Jurnalul National


Citeste si despre:

COMENTARII

Aplicatii pentru copii

DESCARCA
DESCARCA
OK

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:


Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

Creeaza cont! sau Urmareste-ne pe Facebook!

Trimite articolul catre prietenii tai

Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

Trimite mesajul