Urmareste-ne:
Get Adobe Flash player

 A voi este pe jumatate a face

06 Martie 2017

Psihologia defineste vointa drept acea functie psihica prin care individul isi mobilizeaza resursele pentru a-si atinge scopurile propuse, invingand eventualele obstacolele care ii stau in cale. Uneori, avem nevoie de vointa pentru a duce la indeplinire scopurile propuse, alteori, avem nevoie de vointa pentru a ne abtine sa facem ceva ce ar putea aduce prejudicii noua sau altor persoane sau mediului.

Proverbul care da titlul acestui articol exprima esenta a ceea ce inseamna de fapt vointa. Oamenii care au vointa sunt:

- activi, implicati, cu spirit de initiativa;
- perseverenti;
- independenti;
- au incredere in ei insisi;
- au o buna capacitate decizionala;
- sunt greu influentati de alte persoane (si, in general, doar pe baza unor argumente valoroase);
- au un bun autocontrol (nu reactioneaza impulsiv).

La polul opus, oamenii lipsiti de vointa (au vointa slaba) sunt:

- pasivi;
- lipsiti de initiativa;
- nu au incredere in fortele proprii;
- isi asuma greu resonsabilitatea actiunilor proprii;
- iau greu decizii (sunt nehotarati);
- sunt adeseori influentabili (chiar daca au luat o hotarare buna, persoanele din anturaj sau anumiti stimuli externi le pot schimba decizia imediat);
- impulsivi (reactioneaza fara sa gandeasca, sub imboldul de moment);
- abandoneaza usor ceea ce si-au propus atunci cand intampina greutati, chiar si minore;
- au o toleranta scazuta la frustrare.

irina-petrea

Cea mai mare nestiinta este lipsa de vointa

Unii oameni au exagerat de multa vointa si se comporta ca un buldozer maturand orice si pe oricine sta in calea scopurilor personale, manifestand o incapatanare exagerata si perseverand adesea chiar si atunci cand ar fi mai intelept sa se opreasca pentru ca nu au sanse de reusita. Alti oameni au o vointa atat de slaba, incat nu se pot opri din a face lucruri si a se angaja in actiuni care le fac rau, cum ar fi consumul de alimente, substante, tutun, alcool sau din a reactiona agresiv in situatii de frustrare, reactii care le aduc prejudicii insemnate.

Care este cea mai buna apa pentru bebelusi si copii mici? Ce produs alegem din raftul magazinului pentru a hidrata copilul pe canicula? Descopera recomandarile!

Multi parinti confunda vointa cu toleranta scazuta la frustrare si cu opozitionismul si din aceasta cauza pot comite erori mari in educatia copiilor. Un copil care se frustreaza usor atunci cand nu i se face pe plac si reactioneaza prin plans nervos, tipete, poate chiar loveste persoane sau arunca cu obiecte, NU este un copil cu vointa, ci, dimpotriva, este un copil cu o vointa foarte slaba si o capacitate de autocontrol slab. Reactiile sale denota impulsivitate, or, aceasta este un “defect” de vointa. Vointa ar avea daca ar putea sa tolereze situatia care nu ii este pe plac, dar se impune cu necesitate (ca de exemplu sa se opreasca din joaca si sa se pregateasca pentru un test), amanandu-si placerea in favoarea a ceea ce trebuie sa faca.

La fel este si in cazul comportamentului opozitionist: “Gica contra” va spune NU chiar si unei sugestii care este in favoarea lui, fara sa se gandeasca la consecinte, ci doar pentru satisfactia de moment de a fi in dezacord cu ceilalti, de a uimi, de a contraria, de a soca chiar. Un astfel de comportament este complet contraproductiv si persoana opozitionista prefera sa isi vada amenintate obiectivele, doar de dragul de a crea dispute pe care sa le castige. Cu alte cuvinte, atentia negativa pe care o primeste pe moment devine mult mai importanta decat obiectivele sale - vointa sa este gresit orientata.

Vointa unita cu rabdarea invinge orice

O alta greseala majora pe care parintii o fac in educarea copiilor este sa ii scuteasca de neplacere si sa inlature chiar si cele mai nesemnificative obstacole din calea lor. Prefera adesea sa faca ei in locul copiilor acele activitati mai putin placute sau mai dificile pentru a-si scuti de “greutati”. Odata ce copiii sunt obisnuiti de mici sa faca altcineva pentru ei tot ceea ce lor le displace, cu greu vor accepta mai tarziu sarcini si activitati foarte utile pentru ei, dar care presupun efort si rabdare (de pilda sarcinile scolare) sau sarcini monotone, neinteresante, repetitive, dar nu mai putin importante (precum a sta la coada, a-ti astepta randul la medic, a suporta o calatorie mai lunga si plictisitoare precum calatoria cu trenul sau cu avionul etc).

Multi parinti, speriati de perspectiva unor crize de plans, de tipete si urlete, poate chiar de un circ in toata regula, se grabesc sa dea curs dorintelor si mofturilor de moment ale copiilor de teama de a nu-i “traumatiza” cu un refuz. Confunda frustrarea cu trauma si isi gasesc astfel cea mai buna justificare pentru incapacitatea de a adopta o masura nepopulara, dar utila pentru copil care, in plus, ii educa pe termen lung si vointa in sensul infranarii ei atunci cand situatia o cere. Rabdarea este o virtute importanta care se exerseaza ca si un muschi, solicitand-o putin cate putin chiar de la varste mici, prescolare.

Educatia este esentiala in dezvoltarea corecta a vointei. Multe probleme pot aparea in viata din cauza slabei vointe sau a incapatanarii. Educarea vointei tine cont de cateva aspecte cheie:

- dezvoltarea increderii in sine la copil;
- cresterea tolerantei la frustrare;
- dezvoltarea motivatiei intrinseci in detrimentul celei externe.

Pentru ca articolele noastre din Campania Cartoon Network “Un copil increzator schimba lumea mai usor” am mai vorbit despre dezvoltarea increderii in sine la copil, nu voi reveni acum.

Cresterea tolerantei la frustrare poate fi realizata prin:

1. Expunere treptata (si nicidecum evitare!). Desi este neplacut, copilul poate fi invatat ca frustrarea poate fi tolerata daca i se permite sa faca fata frustrarii si daca este ajutat sa descopere strategii prin care poate sa isi schimbe singur starea emotionala din neplacuta in acceptabila. O solutie foarte la indemana este amanarea satisfacerii unor placeri (de ex., “Vei putea sa mananci inghetata cand ajungem acasa, dupa masa de pranz”, in loc sa ii ofer copilului inghetata ceruta in drum spre casa, cu doar 15-20 minute inainte de masa de pranz).

Un alt procedeu este de a refuza sa dau curs unor solicitari complet inutile, ca de exemplu, sa cumpar o masinuta pe care tocmai a vazut-o in timp ce faceam cumpararturi la hypermarket, desi mai are acasa nenumarate jucarii asemanatoare sau chiar mai bune, iar in cazul in care va face un tantrum in public ca sa puna presiune asupra mea ca parinte facandu-ma de rusine, sa fiu pregatit sa ies din hypermarket de indata, aratandu-i ca nicio astfel de strategie de constrangere nu functioneaza cu mine.

2. Solicitarea de a face alegeri. Este o alta strategie foarte potrivita. Copilul are nevoie sa invete de mic ca orice face are consecinte si ca exista in permanenta alegeri intre a face ceva ce are consecinte bune, pozitive si altceva cu consecinte negative, iar satisfacerea de moment a placerii poate sa insemne pierderea beneficiilor.

De pilda, atunci cand copilul isi doreste cu aprindere sa joace un joc video, desi ora este tarzie si el trebuie sa fie in pat, pot sa ii prezint urmatoarea alegere: “poti sa alegi sa continui acum, dar in zilele urmatoare, pana la sfarsitul saptamanii nu te vei mai juca deloc pentru ca iti iau tableta si o duc la birou, sau poti sa alegi sa renunti acum (deja te joci de o ora) si sa te mai poti juca si in restul zilelor. Alegerea este a ta.”

3. “Imagineaza-ti o situatie inca si mai rea decat cea traita acum” este un exercitiu foarte util. Oricat de neplacuta este situatia in care copilul frustrat se gaseste, este util sa ii cerem sa isi imagineze o situatie inca si mai neplacuta, ba chiar sa ii aratam ca poate ajunge acolo si chiar foarte repede. In exemplul de mai sus, in care copilul voia neaparat o inghetata cu putin inainte de a ajunge acasa, unde urmeaza sa ia masa de pranz, situatia ii poate fi neplacuta (intrucat el a vazut un alt copil mancand inghetata cu pofta), dar putem sa ii cerem sa isi imagineze situatia in care s-ar gasi daca ar fi foarte sarac si nu ne-am putea permite sa ii cumparam deloc inghetata, asa cum se intampla de pilda cu atatia alti copii.

Evident, putem sa il ajutam sa traiasca o astfel de situatie in cazul in care continua sa insiste, anuntandu-l ca in toata saptamana (sau luna, depinde de varsta copilului) care urmeaza il vom face sa experimenteze situatia copilului foarte sarac, in tot acest timp primind doar mancare, dar niciun fel de tratatie speciala (ciocolata, desert, inghetata, gogosi etc). In afara de beneficiul pentru sanatate pe care oprirea de la aceste tratatii il are, copilul poate sa inteleaga mai bine ce inseamna sa cazi din lac in put si isi va aduce aminte pe viitor in situatii in care se frustreaza.

Dezvoltarea motivatiei intrinseci a copilului este un proces care poate fi sprijinit daca:

1. utilizam cu atentie si grija sistemul de recompense; acestea pot fi oferite mai degraba ocazional, in situatii in care nu putem alege sa facem educatie copiilor punand la incercare nervii persoanelor de jur (ca de exemplu, atunci cand copilul face o criza intr-o sala de asteptare, in avion sau in tren) sau atunci cand copilul chiar s-a straduit foarte mult sa duca la indeplinire o sarcina monotona sau neplacuta. Este foarte important ca recompensele sa fie proportionate cu efortul depus si sa nu fie acordate cu usurinta. Recompensele sunt mai potrivite daca sunt mai degraba simbolice;

2. le acordam copiilor sarcini potrivite cu varsta si experienta lor, sarcini care sunt in beneficiul intregii familii (asa cum sunt sarcinile domestice). Chiar daca la inceput ei nu vor indeplini aceste sarcini foarte bine, este important sa avem rabdare si sa ii incurajam pentru a persevera si a deprinde sa le faca bine;

3. ii apreciem atunci cand comportamentul lor este adecvat, cand reusesc in ceea ce au de facut si sa ii incurajam atunci cand se descurajeaza;

4. facem munca si activitatile pe care copiii le au de indeplinit amuzante si interesante – in aceste conditii, placerea copilului este cea care il motiveaza sa continue. De exemplu, un copil care rasfoieste o carte ilustrata interesanta va fi motivat sa intoarca o noua fila de dorinta de a afla ce curpinde si de placerea de a descoperi;

5. incurajam copilul sa isi evalueze propriile performante si sa se compare cu el insusi, straduindu-se sa se autodepaseasca cu un nou personal best.

Unii copii sunt in mod natural mai interesati de recompensele externe: sa fie mai buni decat ceilalti, sa obtina premii sau anumite avantaje etc. Este recomandabil ca parintii sa poarte cu acesti copii discutii din care acestia sa inteleaga ca este mai important sa iti faci treaba bine decat sa fii neaparat recompensat (de exemplu, un fotbalist care joaca foarte bine pe teren, chiar daca este platit mai putin decat alti coechipieri sau un sofer care conduce foarte bine autobuzul cu care copilul merge la scoala chiar daca nu are un salariu foarte mare etc).

De asemenea, ca de obicei, exemplul personal este cel mai relevant. Imi aduc aminte de copilul unor prieteni care invatase ca daca duce zilnic gunoiul la ghena primeste ceva. Intr-o buna zi, parintii nu i-au mai oferit nimic si el a fost foarte uimit. La intrebarea lui “Am dus gunoiul si nu primesc nimic?” Parintii i-au raspuns cu alte intrebari: “Azi mami a facut de mancare. Ea ce a primit? Tati te-a dus cu masina la gradi. El ce a primit? Tu ai imbracat azi hainute curate pe care mami le-a spalat si le-a calcat. Ea ce a primit? Tati a facut cumparaturi pentru toata familia. El ce a primit?” Copilul a realizat fara alte explicatii ca, in familie, fiecare face ceva, dupa puterile sale. Si n-a mai cerut nimic.

Eroinele Powerpuff sunt adesea motivate in ceea ce fac nu de dorinta de a primi recompense, ci de a face lucruri noi si interesante, noi, de a ajuta alte persoane, de a face descoperiri, de a face dreptate etc. Cel mai adesea, motivele lor sunt unele interioare, iar recompensa este insusi succesul sau reusita lor. Chiar si atunci cand gresesc, sunt motivate de a-si indrepta greseala pentru a se simti mai bine si pentru ca le pasa de tot ceea ce fac si aceasta este insasi esenta motivatiei interne, o cheie importanta in dezvoltarea sanatoasa a vointei copiilor.

*** Articol scris de psihologul Irina Petrea. 

Acest articol face parte din Campania “Fetitele Powerpuff - Un copil increzator schimba lumea mai usor”, campanie derulata de Cartoon Network. Campania isi propune sa sustina cultivarea increderea in sine a copiilor prin descoperirea trasaturilor si aptitudinilor proprii. Episoade noi din “Fetiţele Powerpuff” pot fi urmarite de luni pana vineri, de la ora 15.45, numai la Cartoon Network.

Citeste si despre:

COMENTARII

Pentru tine si copilul tau

Aplicatii pentru copii

DESCARCA
DESCARCA
OK

Acest site folosește cookie-uri pentru o mai bună experiență de vizitare. Prin continuarea navigării, ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații. Detalii aici

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:


Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

Creeaza cont! sau Urmareste-ne pe Facebook!

Trimite articolul catre prietenii tai

Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

Trimite mesajul